Gilortul, al cărui nume este considerat de origine dacică, izvorăşte din Munţii Parâng, respectiv de sub Vârful Parângul Mare (2519m) prin două izvoare principale, situate la altitudinea de aproape 2350 m, fiind flancat imediat pe dreapta de Vf. Mândra , iar pe stânga de Vf. Gruiu şi după un lung traseu intramontan cu chei, repezişuri şi cascade iese la Novaci.
Accesul se face din oraşul Novaci şi se merge către nord pe cursul râului Gilort.
Cadrul natural încercuit de munţi acoperiţi cu păduri de brad face din Cheile Gilortului un loc minunat unde puteţi să petreceţi un week-end plăcut cu cortul.
Drumul este accesibil însa nu este modernizat aşa că pentru a merge în amonte vă recomandăm să aveţi maşini cu o gardă la sol mai înaltă.
Gilortul este populat cu păstrăv dar pescuitul este interzis cu desăvârşire, mai ales în amonte.
Orientarea iniţială a cursului este dinspre nord-vest către sud-est, pentru a primi ca afuenţi, pe partea stângă:
-pârâul Setea Mică-Vest, adunându-şi apele dintre coamele Ghereşul şi Stâncior, care se uneşte înainte de confluenţa cu Gilortul cu pârâul Gruiu;
-pârâul Setea Mică-Est, care-şi adună apele dintre culmile Setea Mică şi Setea Mare;
Apoi, după ce se îndreaptă spre sud, primeşte de pe partea dreapta:
-pârâul Tărtărău, izvorât de sub Vf. Tărtărău al coamei Groapa;
-pârâul Măcăria, care aduna şi el de pe partea sa dreaptă patru pâraie, dintre care cel mai cunoscut este Cătina, după care îşi continuă cursul în direcţia iniţială pentru a primi, de pe partea stângă:
- pârâul Pleşcoaia (ori Setea Mare), izvorât de sub Vf. Setea Mare şi Vf. Pleşcoaia ale culmei Câlcescu;
-pârâul Romanu, care curge pe porţiunea finală pe Valea Romanu, după ce adună pâraiele Mohor şi Păpuşa, izvorâte de sub vârfurile cu aceleaşi nume, şi apoi pâraiele Mioarele şi Romii, de pe partea sa dreaptă;
şi mai apoi, de pe partea dreaptă pâraiele Calului si Redeiu, iar de pe partea stângă pâraiele Dâlbanu şi Rânca, pentru ca mai apoi să-şi reorienteze cursul spre sud până la Novaci.
